1. Introducere
De ce ma intereseaza Hashimoto?
Cel mai simpluraspuns este ca am fost diagnosticata cu tiroida Hashimoto in timpul unui control medical de rutina la varsta de 27 de ani.
Ca si farmacist, am fost invatata despre patologia unei boli, precum si tratamentul terapeutic. Profesorii mei mereu puneau accentul pe schimbarea stilului de viata ca modalotate de a reduce necesitatea de medicamente si pentru prevenirea unei boli sau a avansarii acesteia.
Pacientilor cu hipertensiune li se spune sa aiba o dieta saraca in sodiu, persoanelor cu nivelul colesterolului ridicat li se recomanda sa sa reduca grasimile, si bolnavii de diabet tip 2 ar putea sa se vindece daca mananca alimente cu indice glicemic mic si dac slabesc.
In stadiile usoare ale bolilor cronice, am fost mereu invatata sa recomand prima oara schimbarea stilului de viata, urmata de medicamente daca noul stil de viata nu a dat rezultate sau daca pacientul nu a fost dornic sa faca o schimbare.
In cazurile avansate, si daca beneficiile medicamentelor sunt mai valoroase decat efectele adverse, pacientul poate incepe medicatia, insa impreuna cu schimbarea stilului de viata.
De asemena, am fost invatati ca pacientii ar trebui monitorizati pe masura ce fac progrese pentru a vedea daca medictia inca este valabila si potrivita. Cu, toate astea, am fost surprinsa sa observ ca nu exista un stil de viata anume pentru cei bolnavi de Hashimoto sau alta boala autoimuna. Singura schimbare pentru Hashimoto a fost cea medicamentoasa, recomandata de endocrinologul meu, si anume sa incep sa suplimentez cu hormoni tiroidieni, precum Synthroid, unul dintre cele mai des prescrise medicamente din USA.
IN timp ce ma pregateam sa incep sa iau Synthroid, dupa ce am indentificat o scadere graduala a productiei de hormoni tiroidieni, am simtit ca medicatia nu este suficienta ca unic tratament pentru o boala autoimuna. Suplimentarea hormonala nu opreste autodistrugerea glandei tiroide. Pur si simplu adaugam mai multi hormoni atunci cand tiroida era prea distrusa ca sa ii produca singura. Este ca si cum ai turna apa intr-o galeata din care curge, fara sa astupi gaurile care provoaca scurgerile.
Mai mult, aveam doar 27 de ani. Tocmai ma casatorisem, aveam jobul mult visat, ma mutasem intr-o casa, pe plaja, in Los Angeles...nu era corect.
Cred cu tarie in cauza si efect, si nu avea sens ca totul se intampla dintr-o data.
