Inainte sa scriu aceasta postare am stat si m-am gandit daca este bine sa public numele angajatorului despre care voi vorbi in aceasta postare sau sa ii pastrez anonimatul. Am ales a doua varianta, si nu de teama ca voi isca comentarii, ci pentru ca in naivitatea mea inca le mai gasesc scuze la modul in care au decurs cele 2 interviuri cu ei.
Pe scurt, doresc sa imi schimb jobul actual dintr-o companiei mare (>100 angajati); doresc sa lucrez in acelasi domeniu in care am deja 4 ani experienta, sunt sigura pe pregatirea mea si desigur, doresc ceva cel putin la fel de bun ca la actualul job.
In iulie am aplicat pe un site de recrutare la un job; dupa 5 luni sunt sunata sa vin la un prim interviu. Am acceptat, desi au trecut 5 luni de cand am aplicat. Locatia era undeva la iesire din Bucuresti, dar am acceptat sa merg pentru ca suna promitator atata jobul, cat si firma. Primul interviu s-a desfasurat cu 2 persoane. Nu, nu era HR-ul, erau 2 (singurele )angajate ale departamentului de care apartinea jobul. Am aflat mai multe despre firma, ca este mica - 20 angajati (f mica fata de firmele unde am lucrat), ca pozitia este noua pentru ca au nevoie de personal pentru businessul in crestere. Dupa ce am aflat mai multe despre job, ele despre mine, a urmat al doilea interviu la o diferenta de 2 zile. Al 2-lea interviu era partea de testare a cunostintelor si momentul cand am dat nas in nas cu aroganta acestor 2 domnite, de aceasi varsta cu mine, care se presupunea ca aveau sa imi fie sefe.
Testul l-am facut foarte bine, pentru ca sunt buna pe ceea ce fac si am experienta. Dupa test a urmat corectarea lui, de fata cu mine. Domnita nr. 1 statea langa mine si desfiinta toate raspunsurile, eu le argumentam, era dadea in continuu ochi peste cap si nu, nu, ca nu e asa, nu gandesc corect, nu interprez bine. Domnita nr. 2 statea intr-un colt si zambea ironic, dand ochii peste cap si strambadu-se. Jumatate de ora am suportat ochiilor lor dati peste cap si lipsa de profesionalism de care au dat dovada in fata unui viitor angajat al firmei lor. Si in ciuda prafului actual de pe piata muncii, nu accept asemenea comportament, mai ales ca vorba aia "am cu ce", adica experienta foarte multa si consistenta in domeniu, studii si referinte de calitate.
Ok, testul s-a incheiat, eu am uitat/iertat aroganta lor. In aceeasi zi ma suna sa ma felicite ca am trecut de test. Cu aceeasi aroganta imi propune al 3 lea interviu cu General Managerul, insa la o ora stabilita de ei, fara drept din partea mea de a propune alta ora si eventual cu multumiri ca am trecut de test si sa fiu recunoscatoare. Am acceptat intalnirea, insa in ziua respectiva a trebuit sa ajung de urgenta la stomatolog sa imi scot maseaua de minte cu care ma chinuam de zile intregi. Am sunat sa reprogramez intalnirea si nu, nu au vrut sa auda de asa ceva si daca vroiam sa profit de sansa lor trebuia sa merg la data stabilita. Oameni buni, dar e o relatie de win-win, eu vin cu experienta si expertiza, voi cu oferta? De ce trebuie sa cad la picioarele voastre imediat?
Oh well, mi-am bagat, picioarele si ma bucur ca nu am inceput o relatie contractuala care de la inceput a parut dubioasa. Si nu mai zic ca nu exista departament de HR care sa se ocupe de contracte; tot domnitele se ocupau de negociere contracte si daca vroiam sa merg la ei nu faceau precontract sau oferta scrisa. Ar fi trebuit sa imi dau demisia "in gol" si sa fac rugaciuni ca oferta lor de colaborare sa fie reala pana cand semnam contractul.
Si ce este trist e ca e o firma cu branduri foarte cunoscute de public, care face bani buni din comercializarea lor.
Voi ati experiente de genul acesta? Ati accepta asemenea comportament?
Cand am citit postarea ta nu am putut sa nu zambesc cu gura largggggg deschisa. De ce? Pentru ca m-ai transbordat in povestea Cenusareasa unde cele doua domnite angajate, erau surorile vitrege, lenese, urate si foarte rautacioase:)Bine ca nu ai ramas in povestea (firma)lor.Am avut si eu experiente gramada in ultimele luni, vis-a-vis de joburi si interviuri. Chiar sapt asta nu un director de firma ci doi (firme diferite), m-au sunat sa ma cheme sa ma intalnesc cu diferiti alti directori (HR sau de vanzari)spunandu-mi hai repede (primul mi-a dat jumate de ora, al doilea zece minute)ca pleaca d-nul respectiv. In conditiile in care eu am copil mic, ce era sa fac? Sa fug cu el in brate la interviu?Pai domnii respectivi au sarit cu parasuta direct in birourile lor? Iti dai seama ca erau anuntate vizitele, deci puteau sa ma anunte din timp.
RăspundețiȘtergereNu, ei au impresia ca daca ne cautam un job suntem disperate si stam imbracate in costum si machiate si cum suna telefonul, sa ne teleportam direct in biroul lor.
Asta este, Amici, se pare ca sunt multe firme care au impresia ca iti fac un favor chemandu-ne la interviu, dar ei nu isi dau seama ca e o relatie win-win, adica amandoua partile au de castigat.
RăspundețiȘtergereEste prima mea experienta de genul asta cu o firma mica, pana acum am dat doar de oameni ok la interviuri, care isi faceau treaba. Bine ca s-a intamplat acum si mi-am dat seama la timp.